SPORT — 18 iunie 2014 at 03:21

Vasile Perca, Perla de la Manastirea

by

Inainte Modelu, campioana judetului Calarasi, se va duela cu Petrolul Roata Cartojani, castigatoarea campionatului din judetul Giurgiu, pentru un loc in Liga a 3-a. Partida este programata sambata, 21 iunie, cu incepere de la ora 18:00, pe stadionul Astra din Ploiesti. www.sportcalarasean.ro va transmite jocul in direct in format live text.
Meciul dintre Inainte Modelu si Petrolul Roata Cartojani nu reprezinta primul meci de baraj intre o echipa din Calarasi si una din Giurgiu. In 2010, Phoenix Ulmu a invins pe Nova Force Giurgiu cu scorul de 2-1 si a promovat in Liga a 3-a. Dar asta nu inseamna ca bilantul este favorabil calarasenilor. In 1998, Inter Dunarea Giurgiu si Ceres Ciocanesti s-au batut pentru un loc in cel de-al treilea esalon al fotbalului romanesc tot in judetul Prahova, exact cum vor face acum Modelu si Roata Cartojani. Atunci s-a jucat la Floresti, acum se va juca la Ploiesti.
La acea vreme, Giurgiu si Ciocanesti, echipa care isi disputa meciurile de pe teren propriu la Manastirea, s-au luptat pentru evitarea retrogradarii si au incheiat la egalitate perfecta in Divizia C. Astfel, FRF a decis ca cele doua formatii sa dispute un joc de baraj pe teren neutru.

Vasile Perca (in stanga, alaturi de Costica Perca, delegatul Unirii Manastirea) are chipul unui sud-american desprins din telenovele.
Vasile Perca (in stanga, alaturi de Costica Perca, delegatul Unirii Manastirea) are chipul unui sud-american desprins din telenovele.

Vasile Perca este subiectul celui mai frumos episod din istoria fotbalului calarasean. E adevarat ca povestea este una trista, dar arata ca in sport exista si oameni cu caracter, adevarati profesionisti, jucatori care au luptat pentru culorile echipei indiferent de consecinte. Pana la urma, in asta consta frumusetea fotbalului. Pe vremea cand evolua la Navol Oltenita, atacantul era poreclit Perla dupa ce la un meci in deplasare delegatului oltenitenilor, Nicu Stamanichi, i-a tremurat mana atat de tare incat l-a inscris pe jucator in raportul de arbitraj drept Perla, in loc de Perca.
In meciul de la Floresti, Perca a evoluat pentru Inter Dunarea Giurgiu si a inscris unicul gol al meciului de baraj jucat impotriva echipei care isi avea domiciul la el in comuna. La 16 ani de la acel episod, si cu cateva zile inaintea jocului de baraj dintre Modelu si Roata Cartojani, fostul atacant al giurgiuvenilor rememoreaza momentele pe care le-a trait la Floresti, atunci cand Dunarea Giurgiu a invins cu 1-0 pe Ceres Ciocanesti.
Vasile, ce iti mai amintesti de la meciul dintre Inter Dunarea Giurgiu si Ceres Ciocanesti, din 1998?
Vasile Perca: Eram in armata, aveam 30 de ani. Asa era pe vremea aia. Nu faceai armata daca aveai acasa copii mai mici de 7 ani. Eu jucasem fotbal la Oltenita si am plecat in armata, la Giurgiu. Mi-am luat actele de transfer de la Navol Oltenita si am fost legitimat la Inter Dunarea Giurgiu. Jucam in aceeasi serie cu Ceres Ciocanesti, echipa care era in Divizia C si care in retur a jucat meciurile de pe teren propriu la Manastirea. La finalul campionatului, Giurgiu si Ciocanesti au fost la egalitate perfecta. Acelasi golaveraj, acelasi numar de puncte, egalitate chiar si la rezultatele directe. Nu aveam ce sa fac, stiam ca Ciocanesti joaca la Manastirea, ca lumea de la mine din sat iubeste aceasta echipa, dar eu eram in armata si trebuia sa imi fac treaba. Jucam pe bani si mi-am facut datoria. Aveam acasa o familie pe care trebuia sa o intretin. 
Cum ai dat golul?
Mi-a centrat Ursu, care nu mai jucase pana atunci. Mingea a venit din dreapta, iar eu am dat cu capul exact din directia in care a venit mingea. Era inceputul meciului, minutul 11 sau 12. Mi-am facut treaba, dupa care nu am mai jucat cu asa mare elan. Eram bucuros ca aveam banii in buzunar, dar nu eram in stare sa fiu fericit. Cei de la Giurgiu mi-au dat ceva mai mult decat mi-au promis ca prima in caz de victorie. Eu nu aveam echipa din Ciocanesti la suflet pentru acolo erau doar doi jucatori din Manastirea. 
Inaintea meciului nu te-a cautat nimeni de la Manastirea?
Costel Ozon mi-a zis in gluma sa o las mai moale, dar eu nu aveam cum sa fac asa ceva. De la echipa de fotbal nu m-a contactat nimeni. 
Cei de la Giurgiu nu stiau ca esti din Manastirea?
Ba da, dar stiau ce caracter sunt, stiau ca joc fotbal ca sa am ce pune pe masa celor de acasa. Au zis ca au incredere in mine. Eu aveam trei copii, nu imi permiteam sa ma dau lovit la un meci de baraj. Era prima foarte mare. 
Ce ti-au zis cei de la Manastirea dupa meci?
Cu Vasile Tup, directorul de la IAS Manastirea, am avut un conflict. Am incercat sa ii explic, dar am vazut ca nu am cu cine sa stau de vorba si mi-am vazut de treaba mea. 
Jucatorii nu ti-au zis nimic?
N-avea cine sa imi zica. Erau doar doi din Manastirea. Fotbalistul nu o sa vina niciodata sa faca un astfel de repros. Daca face asta, inseamna ca nu e fotbalist. Eu am jucat pentru echipa care m-a platit. Asta e viata de fotbalist. Dai gol pentru cel care te plateste. Cine nu intelege asta inseamna ca nu se pricepe la fotbal. 
Mai tarziu nu ai avut nici un fel de probleme din cauza lui Tup?
Dupa ce am terminat armata la Giurgiu, m-am intors la Oltenita. Am avut un amical la Manastirea si Tup a inceput sa strige la mine din tribuna. Antrenorul de atunci si-a dat seama ca nu e bine sa ma bage si m-a rugat nici macar sa nu ma incalzesc. A fost singurul incident. In rest, nu am avut probleme. El conducea doar la IAS. Parintii mei nu lucrau acolo. Influenta in sat nu avea, asa ca nu aveam de ce sa imi fac griji. 
Te-ai intors din armata la Oltenita si nu prea ai mai jucat titular.
Am fost mai mult accidentat. In 1998 am jucat barajul cu Giurgiu si in 1999 am retrogradat cu Navol Oltenita. Eram foarte iubit la Oltenita, dar am fost accidentat. 
Regreti ca ai dat acel gol?
Nu mi-a parut rau atunci, dar nici nu puteam sa ma bucur. Acum am un mic regret, trebuie sa recunosc, dar lumea a inteles ca eu doar mi-am facut datoria. Avand o familie de intretinut acasa, era normal ca imi doresc sa castig acel meci.

No Comments

  1. radu malaeru

    Caracterele raman caractere.Te salut cu respect nenea Sile,chiar daca in ’98 am vazut din tribunele stadionului din Floresti lovitura ta de cap care mi a retrogradat echipa pt care eram prezent acolo.Sa ai viata lunga

  2. suporter calarasi

    Ca morcovul ….

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *