SPORT — 25 septembrie 2013 at 06:44

Zugravii, icoanele si chirurgul

by

Pe linie sportiva, Dunarea Eleven traverseaza o perioada buna. Atmosfera la echipa este buna, motivul fiind cele trei victorii clare obtinute in ultimele trei etape de catre elevii lui Mirel Condei. Restul nu conteaza. Tragem plapuma peste sigla clubului si admitem ca e bine. In fond, ce conteaza pentru public? Rezultatele. Lumea nu vine la stadion pentru ca sunt vestiarele varuite sau pentru ca jucatorii poarta straie noi. Spectatorii vor atitudine, goluri si rezultate, ceea ce Dunarea a oferit saturate in ultimele trei saptamani.
Acum Dunarea se afla intr-un moment cheie. Urmeaza doua meciuri grele pentru vestiar si importante pentru conducere. Afumati si Voluntari sunt urmatorii doi adversari ai „galben-albastrilor”. In acest moment, echipa este la doar un punct de liderul Voluntari intr-o serie din care poate promova echipa de pe locul al doilea. Cum se poate asta? Tot ce inseamna fotbal la Voluntari se leaga de Hagi. Daca Viitorul Voluntari va retrograda din Liga I, FC Voluntari nu va putea promova din Seria C2. Cei de la Afumati au deja aceasta informatie si vin la Calarasi pregatiti pentru victorie. Egalul ii omoara pe ilfoveni, iar infrangerea ii ingroapa. Este doar etapa a 5-a, insa campionatul este atat de scurt incat conteaza pana si aruncarile de la margine.
La Calarasi, toata lumea se teme sa nu se repete istoria ultimelor doua sezoane. Acum doi ani, calarasenii erau in fata dupa primele cinci etape, nu pierdusera nici un meci, numai ca presedintele de atunci, Costica Sima, a rasturnat caruta in varful dealului si echipa a intrat in degringolada. Neplata salariilor a fost doar una dintre sicane. Anul trecut, Virgil Bogatu incepuse si mai bine, era neinvins dupa primele sase etape, dar lipsa de experienta si teama de performanta a conducatorilor au facut ca Dunarea sa devina o echipa banala.
Tineti cont de seria de anul trecut a fost mai slaba decat cea de anul acesta. Atunci a castigat campionatul Axintele, un sat mai mic decat orice cartier al Calarasiului, si a promovat Buzaul, o echipa care n-a jucat absolut nimic in cele doua partide in care a intalnit Dunarea. Acum, la promovare sunt date drept mari favorite ilfovencele, exact cum se vorbea anul trecut despre Juventus Colentina si Metaloglobus Bucuresti. Calarasiul poate avea acum culoarul de care a beneficiat Axintele. Pentru ca lucrul acesta sa se intample este nevoie ca jucatorii, antrenorii si conducatorii sa traga caruta lui Viorel Ivanciu in aceeasi directie. Dunarea a devenit celebra pentru ca unu-i hais si altul cea.
La finalul jocului de la Fetesti, elevii lui Mirel Condei erau in culmea fericirii. Castigasera cu 4-0 un meci de pe urma caruia vor incasa o prima care pentru multi dintre ei inseamna mai mult de un sfert de salariu. In timp ce vestiarul jubila, conducatorii au transmis felicitari cu jumatate de gura. Poate ca era mai bine daca echipa pierdea. Cand un jucator castiga, nu-i strica bucuria. Daca te deranjeaza fericirea lui si stai la catedra doar ca sa ii certi pe cei din clasa atunci cand calca stramb, se cheama ca esti profesor nebun, nu diriginte de clasa. Dunarea Eleven a luat o nota buna la Fetesti. Nu a fost zece si nici nu a fost la geometrie in spatiu, ci la lucru manual.
La Dunarea e bine acum, insa vestiarul a luat-o inainte, la sanatoasa, galopand, in vreme ce conducerea n-a ramas nici macar in caruta. Se zbate prin codirla, azvarlita de iutimea  succeselor elevilor lui Mirel Condei. Pe banca, de la rezerve, antrenori, maseur si pana la delegat, e agitatie la fiecare faza a meciului. E normal. In tribuna, printre sefi, doar suspine. Meciul cu Afumati se apropie, iar presedintele Costica Stefan, colonelul Motataianu si contabilul Runcu inca stau cu trupurile incurcate aiurea in codirla. Nu trebuie sa coboare, nici sa opreasca galopul cailor. Daca vor sa faca asta inseamna ca nu sunt conducatori.
Cei trei „sfinti” trebuie sa se ridice din mers si sa se aseze in caruta numita Dunarea Eleven. Pot face asta implicandu-se in pregatirea si organizarea celor doua meciuri de foc. Cu Afumati si cu Voluntari, mai mult decat echipa trebuie sa joace conducerea. Daca nu se intampla asta si Calarasiul pierde chiar si o partida din cele doua, vina nu va fi a jucatorilor sau a antrenorilor – acestia au un alibi important – ci a sefilor care se cred oameni de fotbal pentru simplul motiv ca au varuit stadionul. Terenul pe care elevii lui Mirel Condei condei joaca ii poarta numele lui Ion Comsa in semn de omagiu pentru tot ceea ce a facut la Dunarea. Ultima promovare a „galben-albastrilor” s-a petrecut cu Ion Comsa presedinte, nu zugrav.
Cand echipa pierde, conducatorii se iau la bataie la usa vestiarului. E coada de certareti, specialisti si experti. Fiecare vrea sa intre primul in cabina pentru a spune ceva de „dulce”. Daca echipa castiga, sefii trec pe langa jucatori ca pacatosii prin fata icoanelor. Fac iute o cruce – care la fotbal se materializeaza prin batutul palmei – si ies repede afara ca sa nu le intre mirosul de tamaie in haine si mana in buzunar pentru prime si salarii. Jucatorilor li se cere caracter, dar nu li se ofera afectiune. Urat!
Dubla Afumati – Voluntari nu mai este a echipei, ci a sefilor. Despre Dunarea Eleven se spune, pe buna dreptate, ca toaca bani publici fara sa produca vreo performanta. De 15 ani ani se chinuie clubul cu boala asta si nimeni nu vrea sa cheme un medic. Boala lunga, moarte sigura. Nu sunt bani? Gresit. Sunt bani, dar nu la fotbal. Dragulin da banii handbalului. Saci de bani pentru o echipa de mercenari. Poti sa-l acuzi pe primar ca e risipitor, dar nu poti sa-i reprosezi ca la Dunarea da prea putin. Sau o poti face daca echipa iese cu patru puncte din urmatoarele doua meciuri.
In toata povestea asta, Viorel Ivanciu trebuie sa fie chirurgul, chiar daca ii place mai mult pediatria si medicina de familie. Pentru omul care conduce tot ceea ce inseamna fotbal in Calarasi, cele doua meciuri sunt foarte importante. Cu patru puncte, Dunarea Eleven ar ramane in cursa pentru promovare, la un punct de Voluntari. Asa ar putea merge in fata primarului, sa-i dea cu clasamentul in cap pana cand o sa primeasca suficienta atentie financiara. In acest moment, daca echipa va pierde – fereasca Dumnezeu! – vina nu va fi a lui Condei, Onofrei sau Matei. Nici a lui Ivanciu. Vina va trebui impartita intre cei din conducerea executiva.
Echipa are potential, este pe val, iar forma proasta a celor doi adversari trebuie speculata. Sa nu uitam ca Afumati este in corzi si are un joc previzibil. S-a dat cu capul de bara de fiecare data cand a intalnit un adversar tare. Voluntari a castigat ultimele doua meciuri doar cu 1-0. Sunt semne bune pentru Mirel Condei. Insa sunt si semne rele in jocul Dunarii. Victoria de la Fetesti nu trebuie sa te imbete cu apa rece, mai ales ca cel mai bun om al Calarasiului a fost portarul Gabriel Popa. Momentul e bun si miroasa ca aluatul de cozonac pe care Costica Stefan, Motataianu si Runcu trebuie sa-l puna la crescut.
Daca nu vor face asta, va trebui sa le dam dreptate celor care spun ca presedintele isi protejeaza prea mult fiul. Analizati evolutiile lui Mircea Stefan din meciurile de pana acum. L-am laudat pe „capitan” dupa meciului cu Axintele pentru ca a jucat senzational, dar l-am laudat pentru bucata in care a fost pus „inchizator”. Ca atacant, Mircea Stefan traverseaza o pasa proasta. I se intampla oricarui jucator, iar cand esti varf ai nevoie de un gol ca sa iti intri din nou in mana. Golul asta o sa vina cu Afumati, pentru ca asa trebuie.
Laurean Motataianu a fost mereu langa echipa. Poate nu a fost nimeni atat de mult langa Dunarea cum este venerabilul gazetar, ajuns acum secretarul clubului. Trebuie sa stam drept si sa judecam stramb. Cat era Sima presedinte, Motataianu era deranjat ca echipa foloseste un echipament pe care nu apare sigla clubului, ca Dunarea nu mai are identitate. Situatia este neschimbata si acum, desi tricourile sunt altele. Daca tinem la brand, tinem si la amanuntele astea. Daca nu credem asta se cheama ca ii cautam chelului paduchii. Runcu e ultimul. Ultimul care ar trebui sa vorbeasca. Un contabil trebuie sa isi vada de cifre, nu de jocul echipei. La fotbal e mai greu, uneori mai da si cu virgula.
 

Comments are closed.