SPORT — 13 septembrie 2013 at 19:59

Pietroiu vs Peizanul feat Blonda

by
Mare meci mare intr-o liga, nu conteaza care. Nivelul a fost sub Onoare. Juca Dunarea cu unii, „Axintele”. Cum am fost fan  Garcea & Co, m-am gandit ca trebuie sa fie interesant si m-am deplasat spre Stadionul Municipal. Accesul spre teren era blocat, un nene detinea „cheia fericirii” oricarui fotograf profesionist sau amator spre marginea terenului. M-am cocotat la „oficiala”. Nu stiu de ce mama dracului i-o spune asa pentru ca batea soarele mai ceva ca in luna lui cuptor. Apa sau altceva lichid negazos nu se oferea. Gaseai pe hol sa-ti cumperi gazoase, biscuiti si, desigur, nelipsitele seminte. Doar nu credea cineva ca la „oficiala” ai alt avantaj decat scaunele de pe un fost autobuz IRTA, puse la dispozitie cu amabilitate de Nea Titi.
Cat m-am coit eu pe acolo, incepuse meciul si prima surpriza se aude „Faaa, blondo, ce dracu cauti acolo?”. Ma uit spre teren, si, surpriza, o blonda cu ecuson de arbitru in piept alerga printre jucatori, doar ce fluierase un fault in favoarea adversarilor. Am inteles tonul si apelativul politicos „Fa!”. La tusa dinspre oficiala alta supriza, una mai inchisa la culoare (a parului) alerga cu un fanion in mana. N-a scapat nici ea de gratulatiile lui Sandu. „Si tu ce stai, fai, cu stagu` sus? N-a fost ofsai`… Tu n-ai vazut ca nu ie ofsai`?” La urmatoare pomenire a termenului a zis tot OFSAI, deci nu m-a inselat auzul. Pe teren batea vantul, astia de la Dunarea dadeau la oase, aia de umbla cu cioara vopsita fluiera la greu, de pe marginea terenului tipa un nene – antrenorul de la Axintele – la jucatori. Semana cu meciul dintre Dunarea si Farul. Ai nostri parca dominau, dar fara finalizare. Dupa 27 minute a devenit totul palpitant. Blonda de la centru a scos cartonasul rosu si de aici s-a dezlantuit „oficiala”. Pana la sfarsitul reprizei m-am ales doar cu dureri de cap si cu un vocabular mai bogat, via Sandu Pietroiu & Co. Am observat ca in tribuna erau si niste tip cu tricouri de „nationala”, cica era echipa nationa de futsal (sau cum i-o zice). Aia spargeau seminte simandicos, din programul tiparit si-au facut cornete in care scuipau cojile. Se vedea, taica, ca erau de la „nationala”, nu ca astia, „oficialii”, de scuipau direct pe jos. Erau de alta clasa, manca-ti-as.
A venit pauza, moment in care am realizat ce rol au baietii aia de la firmele de paza pe stadion. Blonda se indrepta spre tunel, cand a sarit la gatul ei unul dintre „secunzii” de la Dunarea. Doar tactul baietilor cu muschi a facut sa nu degenereze, iar „Blonda” se cam pierduse. Asa am observat ca umbla cu cioara vopsita. Era, de fapt, bruneta vopsita in blond. Plictisit de folclor de la oficial, la pauza (scor 0 – 0) m-am miscat spre teren, sa fac niste poze. O adevarata aventura. Ca nu sunt pe lista celor acreditati, ca nu e voie decat cu ecuson de presa si cu „maio`”. Intr-un final, cu amablitatea unui ofical, am primt „liber” spre teren, ba am primit si un „maio`” fosforescent, sa vada lumile ca e presa. Putea a transpiratie de era sa fac hepatita, nu mai spun ca nici pe cap nu intra. Cu nasul intr-o parte, „maioul” in partea celalata atarnat, am ajuns in spatele portii celor de la Dunarea si asteptam sa miste ceva. Curios, in 10 oameni au inceput sa joace mai bine si in minutul 56 au inscris cei de la Dunarea. Ma asteptam la o replica serioasa, dar a fost doar asteptarea mea , deja „Blonda” se daduse cu ai nostri si nu mai fluiera doar pentru Axintele, inchidea ochii si la trasul de timp. Mi-am zis ca deja e de bine si m-am intors la „oficiala”. Mirosul maioului ma omora. Deja lumea era destinsa acolo. De pe scaunul de IRTA, Pietroiu il gratula pe antrenorul oaspetilor: „Ba, peizanul, nu mai tipa la ei degeaba, ca oricum va batem”. Nici la „Blonda” nu se mai striga cu asa multa rautate. I se faceau si complimente. „Pe centura erai mai buna, poate, da nici acolo, ca te bateau alea”. Prin minutul 76 au bagat ai nostri si al doilea gol, oaspetii au clacat, peizanul devenise rosu de furie, Sandu ii plangea de mila. „Ba, tractoristule, ba, peizanule, ba, tarane, ti se vad bretele de la mai’o, cum te-ai bronzat, si dunga de la sapca „. „Fa, blondo” devenise „Doamna aLbitra, fiti putin mai atenta, va rugam!”. Ce a urmat pe teren nici nu mai conteaza, ai nostri au tras de timp, deja erau epuizati fizic. Oaspetii alergau spre un gol de onoare, dar in zadar.
Ca si idee, nu mi-as duce copilul pe stadion daca de la „oficiala” aude limbajul asta. Nu mai spunem ca nu e nici un pic de umbra. Meritul este al lu` Drujbalin, care a taiat copacii ca sa le dea lemne de foc la tigani. O toneta, un chiosc, un magazin in stadion nu exista, de apa potabila nici pomeneala, iar jucatorii mie mi s-au parut de tot rahatul. Unde mai pui ca dupa meci nici tu o conferinta de presa, nu tu o declaratie de presa sau un comunicat ceva. Dar, per total, a fost distractiv. Mai merg si alta data.
Ajung in parcarea blocului unde locuiesc, inca cu zambetul pe buze. Acolo gasesc antrenorul de la Dunarea, in discutii cu sotia. A ajuns inaintea mea – in conditiile in care nici eu nu merg incet – cu toate ca am plecat inaintea lui. De parca ar fi pierdut meciul, incruntat, mai mult soata decat el, se agitau. Cica in graba si de bucurie ca a castigat si-a uitat borseta cu telefoanele si actele la stadion. Doamna il trimitea la stadion dupa ele, Mirel al nostru „Nu” si „Nu”. Batman! Batman! I-am multumit in gand pentru sfarsitul programului si m-am indreptat spre casa, sa va impartasesc si voua experienta vizionarii unui meci de fotbal pe Stadionul Municipal. Maine ma duc la Independenta, ca sa vad Venus cu Modelu. O sa povestesc si de acolo ceva.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *